Alchimia yoga

Ce vrea Patanjali să spună prin studiul sinelui este acelaşi lucru pe care vrea Gurdjief să-l spună prin amintire de sine, sau ce înţelegea Buddha prin atenţie corectă, sau ce înţelegea Iisus prin a deveni mai treaz, sau ce vrea Krishnamurti să spună când zice să lui conştienţi.
Viaţa are sens, dar nu are niciun scop! Este un sens lipsit de scop, ca un cântec, ca un dans - ca o floare; înfloreşte fără niciun motiv şi nu înfloreşte pentru nimeni în mod deosebit. Chiar dacă nimeni nu trece pe drum, floarea va înflori, parfumul se va răspândi în vânt. Chiar dacă nimeni nu vine vreodată să o miroasă, este irelevant. Chiar înflorirea este sensul, nu are vreun scop anume.

Fragment din carte:

…cu cât un om suferă mai mult, cu atât speră mai mult; cu cât un om este mai fericit, cu atât este mai lipsit de speranţe. De aceea cerşetorii nu renunţă niciodată la lume.

Cum pot renunţa?

Doar un Buddha, un Mahavira - care s-au născut prinţi în palate - renunţă la lume. Ei sunt lipsiţi de speranţe; nu au nimic la care să spere. Au totul şi încă mai suferă. Un cerşetor poate spera pentru că el nu are nimic: când totul va fi acolo, va fi în rai, va fi în paradis şi totul va fi o mare fericire.

El trebuie să aştepte şi să facă pregătiri pentru ca ziua de mâine să se întâmple. Pentru un Buddha nu a mai rămas nimic. Totul îi stă la dispoziţie; tot ceea ce este posibil se află deja acolo.

Atunci cum poate spera? La ce să spere?

De aceea insist din nou şi din nou că religia devine posibilă doar într-o societate afluentă. O societate săracă nu poate fi religioasă.

O societate săracă trebuie că va ajunge comunistă, deoarece comunismul este speranţa pentru mâine, raiul: "Mâine totul va fi distribuit în mod egal, mâine nu vor mai exista bogaţi şi săraci, mâine există revoluţia.

Soarele va răsări şi totul va fi frumos. întunericul este doar azi. Trebuie doar să-l toleraţi şi să luptaţi pentru ziua de mâine." O societate săracă trebuie că va deveni comunistă.

Doar o societate bogată începe să se simtă lipsită de speranţă. Şi când începi să te simţi descurajat cu privire la viaţă, atunci devine posibilă speranţa adevărată.

Când vă simţiţi atât de frustraţi de viaţă încât sunteţi pe muchie de cuţit, gata să vă sinucideţi, atunci sunteţi gata să lăsaţi în urmă toată această suferinţă. Doar atunci este posibilă criza transformării.

Sinuciderea şi sadhana sunt două alternative. Când sunteţi gata să vă sinucideţi, sunteţi pregătiţi să vă transformaţi - niciodată înainte.

Când sunteţi gata să vă părăsiţi viaţa cu toate suferinţele ei, doar atunci apare posibilitatea că sunteţi gata să vă transformaţi. Transformarea este sinuciderea reală.

Dacă vă ucideţi corpul, aceea nu este o sinucidere reală. Veţi primi un alt corp din nou, pentru că mintea rămâne cea veche.

A ucide mintea este sinuciderea adevărată şi despre asta este vorba în yoga: cum să ucizi mintea, cum să atingi sinuciderea ultimă. De acolo nu mai există cale de întoarcere...


CUPRINS:

CAPITOLUL 1 Seminţele suferinţei
CAPITOLUL 2 Sunteţi deja aceea
CAPITOLUL 3 Somn, identificare, dualitate
CAPITOLUL 4 Să devii liber într-o societate încătuşată
CAPITOLUL 5 înlăturarea celor cinci cauze ale suferinţei
CAPITOLUL 6 Cele trei psihologii
CAPITOLUL 7 Conştienta: Focul care arde trecutul
CAPITOLUL 8 Psihologia Buddhaşilor
CAPITOLUL 9 Văzătorul nu este văzut
CAPITOLUL 10 Alchimia sărbătoririi

Despre autor

Limba: romana

Nr pagini: 274

Dimensiuni: 13X20

An aparitie: 2014

RECENZII