Hitler a fost seful meu - Marturiile secretarei lui Adolf Hitler

Hitler a fost seful meu - Marturiile secretarei lui Adolf Hitler - Christa Schroeder

Dictările lui Hitler şi Camera Scărilor

Hitler dicta de cele mai multe ori seara târziu, respectiv noaptea, „deoarece atunci”, zicea el, „avea cele mai bune idei”. Pentru ca stenografele (deseori şi două deodată) să fie seara odihnite si disponibile, Schaub anunţa, în prealabil, orele respective de lucru. Nu de puţine ori dictările se amânau zile întregi. Atunci Schaub preciza: „Şeful mai aşteaptă un raport.”

Aşa s-a instaurat serviciul de urgenţă, una dintre noi urmând sa aştepte în aşa-numita „Treppenzimmer”*, de lângă biroul lui Hitler. Intendentul casei, Kannenberg, avea grijă să nu ducem lipsă de mâncare. în perioada de început a activităţii mele la Berlin, cand încă eram trimisă „la cerere”, din statul-major de legătură la lucru în locuinţa Fiihrerului, fie şi numai imaginea fructierelor - cu pere Williams, struguri albaştri de Bruxelles, mere şi portocale, pe langă platourile cu tartine - era pentru ochii mei o încântare.

Serviciul gospodăresc al Fiihrerului era administrat de intendentul casei Arthur Kannenberg şi de soţia sa, Freda. Fiindcă la prânz şi seara erau în permanenţă invitaţi oaspeţi, serviciul gospodăresc al Fiihrerului putea fi comparat cu gestiunea bine pusă la punct a unui restaurant.

Arthur Kannenberg provenea dintr-o familie din Berlin, cu veche tradiţie în gastronomie. Tatăl lui Kannenberg era proprietarul unui renumit local pentru gurmanzi. Fiul său, Arthur, a fost, în anii 1920, patronul unui cunoscut şi popular local de la periferia Berlinului, „Onkel Toms Hiitte”**.

Eu, personal, n-am fost niciodată acolo. Dar o berlineză bătrână, Erau Magdalene Haberstock“, văduva versatului negustor de obiecte de artă al lui Hitler, pe care acesta îl însărcinase cu achiziţionarea de tablouri vechi, mi-a povestit odată: „Până la Hundekehle se mergea cu tramvaiul 76, apoi se făcea drumul pe jos spre acea grădină-restaurant minunat aşezată, unde nu serveau doar cafea şi prăjituri, ci seara completau meniul cu mâncăruri pentru gusturi rafinate.”

Kannenberg a dat faliment cu grădina-restaurant, dar a deschis imediat un mic local cu mâncare, în apropierea gării Anhalter din Berlin. Dr. Goebbels a fost cel care i-a atras atunci atenţia lui Hitler asupra localului lui Kannenberg.

Din acel moment, de fiecare data când sosea cu trenul în gara Anhalter, Hitler, împreună cu însoţitorii săi, se opreau cu plăcere la restaurantul lui Kannenberg, pentru a savura delicioasele platouri de legume şi salate, care erau specialitatea casei.

Dar Kannenberg nu era doar un nemaipomenit gurmand, ci si un excelent cozeur, hărăzit cu proverbialul dar al glumelor şi umorului berlinez.

Şi-a atras simpatia lui Hitler cu stilul său linguşitor, cu clovneriile şi recitalurile sale populare, în care se acompania singur la acordeon, şi care i-au plăcut atât de mult lui Hitler, încât acesta i-a încredinţat, la începutul anului 1932 conducerea cantinei proaspăt renovatului palat Barlow, care se înălţa lângă Casa Brună, în Munchen.

După preluarea puterii în 1933, Hitler i-a adus pe Kannenberg şi pe simpatica şi tăcuta lui soţie, doamna Freda (fiica unui pădurar din nordul Germaniei), la locuinţa personală din palatul Radziwill la Berlin, unde aceştia au avut îndatorirea să coordoneze până in 1945 serviciul gospodăresc al Fuhrerului.

Kannenberg şi sotia răspundeau în special de angajarea, uniforma, plata şi condiţiile de locuit ale personalului din casă şi bucătărie, de achiziţionarea si administrarea alimentelor, băuturilor, lenjeriei, precum şi de alcătuirea meniului zilnic.

In obligaţiile de serviciu ale lui Kannenberg intrau şi recepţiile de stat, precum şi toate problemele organizatorice legate de aceste recepţii, decoraţiunile florale de pe mese, din camerele de recepţie şi cele destinate întrunirilor, cât şi recrutarea de personal de deservire suplimentar (la marile recepţii de stat intrau în funcţie, pe lângă valeţii din Leibstandarte Adolf Hitler, si cei ai cancelariei prezidenţiale - toţi purtând livrea).

De la cancelari prezidenţială provenea şi majordomul, care, lovind podeaua cu uz baston, îi anunţa pe oaspeţi, rostindu-le numele...

Limba: romana
Nr. pagini: 399
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2015

RECENZII