Ghinioane si incurcaturi

Ghinioane si incurcaturi

Lee Child

Pentru Jack Reacher, evenimentele din 11 septembrie 2001 au adus o schimbare practica a stilului de viata.

Pe langa periuta de dinti pliabila, acum poarta asupra lui si o carte de identitate cu fotografie. Totusi, nimeni nu-i poate da de urma.

Asa ca, atunci cand un membru al fostei sale unitati militare gaseste o cale de a-i transmite un mesaj, Reacher stie ca e vorba de ceva foarte serios: Vreau sa aduni laolalta vechea unitate.

Fragmente:

…saptesprezece zile mai târziu, Jack Reacher se afla în Portland, Oregon, cu banii cam pe sponci. Era în Portland pentru că trebuia să se afle undeva, iar autobuzul în care se urcase cu două zile în urmă acolo oprise.

Cu banii cam pe sponci pentru că se întâlnise de două ori într-un bar cu adjuncta unui procuror districtual, pe nume Samantha, căreia îi făcuse de două ori cinste cu o masă după care, de două ori, îşi petrecuse noaptea la ea.

Acum Samantha se dusese la muncă, iar el plecase de la ea, la nouă dimineaţa, întorcându-se la autogara din centru, cu părul încă ud după duş, sătul, relaxat, având o destinaţie deocamdată neclară şi un teanc de bani foarte subţire în buzunar.

Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 îi schimbaseră viaţa lui Readier din două puncte de vedere foarte practice. In primul rând, în afara periuţei de dinţi pliante, acum mai avea asupra lui doar paşaportul.

Prea multe lucruri din noua eră impuneau identificarea fotografică, inclusiv formularele de călătorie. Reacher era un hoinar şi nu vreun sihastru, era neobosit dar nu disfuncţional, aşa că se supusese fără crâcnire.

Iar în al doilea rând, îşi schimbase metodele de lucru cu banca. Mulţi ani după ce ieşise din armată, folosise o metodă care consta în a-şi suna banca din Virginia şi a cere un transfer prin Western Union, în orice loc se întâmpla să se afle.

Insă noile motive de îngrijorare legate de finanţarea teroriştilor desfiinţaseră în mare măsură această metodă telefonică de lucru cu băncile. Aşa că Reacher ¡şi făcuse un cârd de bancomat. îl ţinea în paşaport şi aivea codul PIN 8197.

Se considera un om cu prea puţine talente dar cu ceva abilităţi, dintre care majoritatea erau fizice şi aveau legătură cu dimensiunea şi forţa lui neobişnuite; printre ele se număra şi aceea de a şti cât este ora fără să se uite la ceas, iar alta era o uşurinţă de genul junior idiot-savant la aritmetică.

De unde şi codul 8197. Ii plăcea 97 pentru că era cel mai mare număr prim de două cifre şi îi plăcea 81 pentru că era unicul număr, practic dintr-o infinitate de posibilităţi, a cărui rădăcină pătrată coincidea cu suma cifrelor din care era compus.

Rădăcina pătrată a lui optzeci şi unu este nouă, iar opt plus unu fac nouă. Niciunul dintre numerele obişnuite din univers nu mai prezintă o asemenea simetrie remarcabilă. Perfectă.

Cunoştinţele sale de aritmetică şi cinismul său înnăscut în privinţa instituţiilor financiare îl făceau să-şi verifice balanţa de fiecare dată când retrăgea numerar, întotdeauna îşi amintea să scadă taxele de utilizare a cârdului şi să adune dobânda meschină a băncii.

Şi, în ciuda suspiciunilor sale, nu fusese niciodată jecmănit. De fiecare dată, socoteala era exact aşa cum prevăzuse. Nu fusese niciodată nici surprins, şi nici enervat.

Până în dimineaţa aceea, în Portland, când a fost surprins, dar nu tocmai enervat. Pentru că balanţa era cu peste o mie de dolari mai mare decât ar fi trebuit să fie...

Limba: romana

Nr.pagini: 519

Dimensiuni: 14X20

An aparitie: 2015

RECENZII