Neinvins de viata

Neinvins de viata
thumb
Preț: 28,00 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
Editura:
Anul publicării: 2015
Pagini: 319
Categoria: Memorii/Jurnale

DESCRIERE

Neinvins de viata - Louis Zamperini, David Rensin

…adolescent zurbagiu, semifondist de clasa mondiala, participant la Jocurile Olimpice din 1936, bombardier in al Doilea Razboi Mondial: Louis Zamperini a avut o viata mai plina decat majoritatea oamenilor.

Dar pe 27 mai 1943, totul s-a schimbat intr-o clipa, cand avionul sau B-24 s-a prabusit in Oceanul Pacific, lasandu-l pe Louis, alaturi de alti doi supravietuitori, sa pluteasca in deriva timp de 47 de zile si cale de 3.000 de kilometri, asteptand zadarnic sa fie salvati...

Fragmente:

CU O ARIPĂ ŞI O RUGĂCIUNE

NU MI-A TREBUIT mult să ajung în Departamentul Expediţie din Lockheed. Am început de asemenea să port costume elegante.

Totul n-a fost însă decât temporar. Lumea întreagă era în război şi ştiam că America putea fi atrasă oricând în conflict.

In timpul pauzei de prânz, urmăream avioanele P-38 care zburau unul după altul, decolând şi aterizând pe aeroportul companiei. M-am gândit că ar fi incitant să zbor eu însumi, aşa că m-am prezentat pentru instrucţie la aviaţia militară.

CURSURILE ELEMENTARE AU început pe 19 martie 1941 la Colegiul de Aeronautică Hancock din Santa Maria, la sud de San Luis Obispo, în California. Aeroportul purta numele căpitanului G. Allan Hancock, un petrolist voinic care construise Biblioteca de Biologie şi Oceanografie de la USC.

Tot el crease Parcul Hancock din Los Angeles, un loc faimos din Wilshire, pe o porţiune din terenul care-i fusese lăsat moştenire de tatăl său, maiorul Henry Hancock.

Am mers cu automobilul spre nord împreună cu doi prieteni. Militarii au făcut fotografii eu mine în echipament de alergător, pozând gata să iau startul în cursă, pe aripa unui avion.

Mulţumită carierei mele în atletism, eram mereu util pentru publicitate gratuită, mine mă încânta să fiu de ajutor. După câteva săptămâni de studii la sol, m-au suit până la urmă într-un avion de instrucţie şi am simţit un şoc!

Eu zburasem la New York cu avioane de pasageri, dar aparatele mici sunt complet diferite. Unora le-a plăcut, dar mie nu.

La început am fost uşor dezorientat, din cauza virajelor şi tonourilor, însă când avionul a început o vrie, eram terminat.

Mi-a fost mult mai bine pe sol. Weekendurile erau libere şi cei mai mulţi dintre noi mergeam în oraş, ca să bem. Nimeni n-avea nimic împotrivă, cu condiţia să nu te întorci beat la unitate.

Dacă o făceai, poliza militară te ducea direct la infirmerie, unde ţi se injecta cu forţa o soluţie de 15% Argyrol pe canalul urinar. Te ardea şi urlai de mama focului, iar în noaptea aceea aproape că nu dormeai.

Ni se spunea însă că era pentru binele nostru. Superiorii nu voiau să contractăm vreo boală venerică de la fetele din oraş. Am auzit nu o dată pe recruţi protestând: „N-am făcut sex cu nicio femeie!” Dar cine poate avea încredere într-un om beat?

Eu nu m-am încurcat cu nicio fată, însă într-o seară m-am întors cam împleticit la unitate şi am ştiut că voiau să-mi aplice tratamentul cu Argyrol.

De aceea am sărit gardul şi am scăpat cu faţa curată. A doua oară însă am fost prins în timp ce escaladam gardul şi am fost consemnat în unitate pentru următoarele două weekenduri.

Chiar în primul weekend, căpitanul Hancock a aterizat cu avionul lui Lockheed Lodestar pe aeroportul nostru. Hancock şi cu mine ne împrieteniserăm la USC, ca urmare a interesului meu faţă de concertele lui de violoncelist, iar acum urma să cânte în baza aeriană.

Tot personalul militar trebuia să asiste la spectacol, dar pentru cădeţi era opţional. Eu am fost singurul cadet care a venit şi asta ne-a apropiat şi mai mult.

După aceea Hancock mi-a propus:

—Louie, eu zbor la Long Beach. Dacă vrei, poţi să vii cu mine şi să-ţi vizitezi părinţii în Torrance, iar duminică te aduc înapoi la şcoală.

I-am spus că-i mulţumeam pentru ofertă, dar eram consemnat:

- Pe avizierul de la poartă scrie clar URMĂTORII CĂDEŢI NU AU VOIE SĂ IASĂ PE POARTĂ, iar numele meu figurează acolo.

Păi n-o să ieşim pe poartă! a izbucnit el în râs. O să zburăm peste ea.

Mi-am petrecut cele două weekenduri de consemnare la casa părinţilor mei şi nimeni n-a aflat nimic...

Limba: romana 
Nr. pagini: 319
Dimensiuni: 13X20
An aparitie: 2015

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie

Titluri de același autor

Created in 0.0216 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.