Platon, Opera integrală (volumul 2)

Opera integrală (volumul 2)

Platon

Dialogurile cuprinse în volumul de faţă ţin de așa-numita primă perioadă de tranziţie și de perioada de maturitate a lui Platon (vezi POI, 1, p. 21), fiind astfel mai târzii decât cele cuprinse în primul volum.

O precizie prea mare în datarea relativă sau absolută a fiecărui dialog este aproape imposibilă, dovadă controversele dintre specialiști pe această temă. Prin urmare, ordinea din volum aproximează ordinea cronologică reală.

În unele dintre aceste dialoguri (Phaidon, Banchetul), Platon oferă versiuni ale „teoriei formelor“, în altele susţine teoria învăţării ca „reamintire“ (Menon, Phaidon). E foarte probabil că deja începuse să predea la Academie și discuta despre aceste teorii esenţiale din filozofia sa, argumentând în favoarea lor și răspunzând la obiecţii (POI, 1, p. 21). În ansamblu, dialogurile din volum conţin o mare varietate tematică – metafizică, logică, etică, etimologie, retorică, politică. Ele sunt în continuare (ca și în faza anterioară) centrate în jurul spuselor și actelor lui Socrate, rămas personajul principal; iar în Phaidon asistăm la ultimele sale ceasuri.

CUPRINS:
Euthydemos

Cratylos

Gorgias

Menexenos

Menon

Phaidon

Banchetul (Symposion)

Anexa1 (Gorgias)
Anexa2 (Menon)
Note
Lista abrevierilor bibliografice

RECENZII