Leacuri pentru frământările omului contemporan

Preț: 12^,00 lei

Disponibilitate: stoc indisponibil

alertă stoc

Autor: Arsenie Papacioc

Editura: Elena

Anul publicării: 2018

Pagini: 176

Format: 13 x 20 cm

Categoria: Carti Religie si Spiritualitate

DESCRIERE

Leacuri pentru frământările omului contemporan

Arsenie Papacioc, arhim.

Mare greșeală este că oamenii au un Dumnezeu închipuit de ei. Ca astfel să asculte El de ei, nu ei de El. Omul nu se angajează la o trăire în credință autentică. Vedeți? Deci nu un Dumnezeu pe Care să-L vorbești de bine, ci să-L asculți, să-L trăiești. Să te îndumnezeiești. Deci nu Unul inventat de tine, ca să-ți menajeze slăbiciunile. Că nu e ușor să te desprinzi de o comoditate în care te-ai simțit bine și ai crezut că ai atins cote înalte. Și Hristos îți cere lucrul acesta – să te lepezi de egoism. Nu trebuie să ne izolăm de creația Sa prin diferite preocupări egoiste. „Că eu am viața mea, Dumnezeul meu...” Oamenii trebuie să știe Cine i-a făcut, de ce i-a făcut și care este finalitatea vieții. Să meargă pe drumul care duce spre a se cunoaște pe sine. Asta e o condiție sine qua non a noastră, a tuturor. Să ne întrebăm: de ce suntem făcuți, care e scopul, ce-i cu moartea, cu Raiul, cu iadul? Sunt ele o realitate sau simple povești? Nu există să zici vreodată „n-am știut”. Nu ai auzit niciodată că bat clopotele? Care pe latinește înseamnă „cheamă viii, plânge morții, împrăștie viforele” – bătaia clopotelor. Poți să spui că nu ai auzit clopotele? Pare paradoxal, dar ele nu răsună degeaba. Și bat pătrunzător! Astea sunt valori pe care ni le-a dat Dumnezeu și noi le vindem pe doi lei. Se știe că există fierbinte și rece, dar să fii căldicel este primejdios (v. Apoc. 3, 16). Nu vrei să fii nici așa, nici așa, sau vrei să te mângâi cu aceea că ești credincios, dar așa, în felul tău. Nu. Ori fierbinte, ori rece, pentru că cel rece își va da seama, mai repede, că totuși este într-un sentiment de răspundere, pe undeva, psihologic privind lucrurile, și își poate reveni. Dar cel căldicel, care nu este nici colo și nici dincolo și are un fel de „Dumnezeu” al lui, acela este în foarte mare primejdie, pentru că se mulțumește doar cu ceea ce i se pare că are. Chiar Evanghelia spune: „iar de la cel ce nu are, și ce i se pare că are se va lua de la el” (Luca 8, 18).
Părintele Arsenie Papacioc