Privire din Înalt - Daniel Meurois

Privire din Înalt - întâlnire cu Fraternitatea Galactică

Daniel Meurois

Cum să prezint o astfel de carte? Aceasta este întrebarea pe care n-am încetat să mi-o pun pe măsură ce, de-a lungul lunilor, paginile s-au succedat sub peniţa mea. Adevărul e că nu am găsit încă un răspuns, pentru că fenomenul care mi-a dat ocazia să scriu este tulburător. Tulburător prin regularitatea, puterea şi, mai ales, prin originea sa. Dumnezeu ştie, însă, că viaţa mea nici până acum nu a fost banală! M-a condus pe cărări de puţini bătute, făcându-mă în acelaşi timp să împărtăşesc cu mulţi o aventură interioară intensă. Conştientizez tot mai mult atât privilegiul, cât şi responsabilitatea ce mi-au fost încredinţate.
    Deci, repet, ce altceva se putea întâmpla cu mine mai tulburător, decât ceea ce mi-a fost dat să trăiesc până acum?
    Este simplu, vizita aproape zilnică, ziua în amiaza mare, a unei Prezenţe lângă mine, aceea a unei voci clare, ferme, hotărâte şi blânde totodată.
    O mică voce venită din propria-mi conştiinţă? Deloc.
    Imaginaţi-vă pur şi simplu că aveţi între cele două urechi,  în  mijlocul  capului,  un  difuzor  şi  că  cineva nevăzut vă vorbeşte în mod distinct prin acesta, şi vă veţi face astfel o idee clară despre fenomenul pe care încerc să vi-l descriu aici.
    Bineînţeles că existenţa pe care mi-a fost dat să o cunosc până acum m-a deschis de mult timp către astfel de manifestări. Dar a mă fi „deschis" către ele nu înseamnă că le-a banalizat în vreun fel.
    Noutatea pentru mine s-a revelat în principal în forma pe care a luat-o, încă de la început, acest contact interior. Cum veţi descoperi, nu a fost nicicând vorba de un monolog. Nici nu a luat aspectul vreunei „descărcări de informaţie" împotriva căreia nu aş fi putut face nimic. Dimpotrivă, a fost vorba într-adevăr despre un dialog, aş spune chiar un interviu.
    Nimic de-a face cu fenomenul de mediumnitate sau cu cel de „channeling", despre care se vorbeşte atât de mult astăzi. Pur şi simplu am discutat cu o Prezenţă - invizibilă ochilor trupeşti - pe cât de natural şi direct aş fi putut discuta cu oricare dintre cititorii mei, fără vreo pregătire prealabilă, fără alterarea sau pierderea conştiinţei, şi bineînţeles, fără nicio modificare fizică. Repet, în mod cu totul natural şi spontan.
    Aveam nevoie să-mi părăsesc masa de scris să-mi fac un ceai? Discuţia începută nu era decât suspendată câteva momente, atât cât să pot sorbi câteva înghiţituri liniştitoare.
    Ce a rezultat este un adevărat jurnal de bord, acela al unei conversaţii foarte concrete, ancorate în realitatea noastră actuală, cu o faţetă a vieţii noastre despre care nu ştim practic mai nimic... Pentru că e la modă să râzi de ea şi să o condamni, fără să te fi obosit vreodată să reflectezi cu adevărat, fără a priori.
    Bineînţeles, ceea ce mi se va obiecta fără îndoială este foarte uşor de anticipat şi apoi de rezumat.
    Pentru increduli, în ceea ce priveşte credibilitatea mărturiei mele, vor fi două posibilităţi:
    Prima 

este aceea că sunt sincer, doar că pur şi simplu sufăr de o formă de schizofrenie foarte specială şi nu foarte des întâlnită.
    A doua, că sunt evident un fabulator talentat, care a folosit un procedeu literar pentru a-şi expune propriile opinii sau pentru a atrage atenţia asupra sa.

RECENZII